“Cum să-ți mai găsești singură liniștea în această lume pe care nu mi-o permit caracteriza? Orice adjectiv nu se potrivește pentru că lumea e un fel de ghiveci. Că nu știi de unde vii și nici unde pleci. Dar ești obligat să faci ceva, să dai un sens vieții tale, chiar dacă propriul corp îți oferă porții dese de claustrofobie.
Și ești responsabil de propria fericire; dar tu stai și te uiți la pereți întrebându-te ce e aia și de ce nu știi să ți-o creezi. Și nimeni nu o poate crea în locul tău. Dar nici nu te-a învățat nimeni ceva despre ea. Iar tu te zbați în cercuri la nesfârșit; dar de fapt există un sfârșit la care te vei surprinde amețită și dezorientată.”
De prin ale minții cotloane ascunse
maybesomedaay